Un weekend în inima naturii, cu oameni faini, deschiși spre acțiune în probabil cea mai inspirațională locație Bușteni, Brașov.

După un drum de aproape 12 ore în care timpul parcă a zburat, am aterizat împreună cu Lucian, în gara Bușteni. Atât de mică încât nu-ți poți imagina că atrage un flux atât de mare de oameni zilnic.

Prima imagine –  un gard din piatră de dimensiuni gigant J Munți în adevăratul sens al cuvântului protejează un orășel condensat, cu clădiri armonioase, personalizate prin detalii și lumini, culori calde, oameni mulți, de toate vârstele în bocanci și costume de ski. O pătură densă de nori taie vârfurile munților și dă senzația că dacă întinzi o mână poți mângâia un nor. Câteva raze curajoase străbat pătura cenușie în semn de Bine ați venit!

Cât timp am inspirat aerul curat de munte și am scanat împrejurimile și-au făcut prezența Liana, președinta Planăm fapte bune în România, Maria, responsabila de comunicare cu autoritățile naționale și locale și Ionuț. seosmart.com.ua Împreună am pornit spre Pensiunea Lia Marin. Prima seară a fost program de voie așa că după ce ne-am instalat și revigorat un pic am coborat în hol unde ne-am întins la discuții până-n zori de zi.

Sâmbătă a fost ziua cea mai ”oficală”. De dimineață am aflat mai multe despre cine este Asociația Plantăm fapte bune în România, ce au făcut din 2011 până acum și ce proiecte au pe următorii 2 ani. Am învățat foarte multe lucruri despre copăcei, rădăcini, situația pădurilor din România, nevoile solului, procedura și instrumentele necesare la plantare. Am cunoscut asociațiile partenere sau membrii din diferite județe care au povestit cum e situația în teritoriul lor. S-au discutat concepte dar am primit și informații tehnice. Am primit propunerea de a realiza o acțiune împreună dar vă anunțăm decizia pe 21 martie J

Discuțiile s-au intins din nou până seara târziu, s-au făcut schimb de informații, de experiență, s-a oxigenat creierul cu aer rece și curat, s-au legat prietenii între oameni cu același scop și direcție, s-au spus bancuri scăldate în hohote de râs, din nou până dimineața. S-au creat conexiuni, s-au stabilit legături.

Duminica a fost ziua de rămas-bun. După ce am îmbrățișat primul grup ce pleca spre casă, am vizitat Castelul Cantacuzino iar Lucian și Cascada urlătoare. Delegația din Rădăuți a fost ultima care a părăsit locația, așa că am avut bucuria de a ne lua rămas bun de la toți și de a primi încurajări și iubire.

Echipați, entuziaști și inspirați am pornit apoi călătoria de 10 ore spre casă.