După maratonul de la Cluj, am aflat despre alergarea pe timp de noapte de la Cîmpulung Moldovenesc – Edelweiss Night Run. După o scurtă analiză, am acceptat provocarea și m-am pregătit alergând prin pădure pe la noi, pe la Brodina. Chiar în ziua alergării intenționam să fac o tură de încălzire de 20 de kilometri dimineață, ca apoi să mă odihnesc și seara să alerg încălzit – vremea foarte schimbătoare nu a permis și a fost în regulă, chiar benefic. Apoi am vrut să plec la tura de încălzire cu bicicleta și m-a atenționat un prieten că activez alte grupe de mușchi decât la alergare și am rămas cu o încălzire de 10 km – printre ploi.
Am ajuns la Câmpulung cu 3 ore înainte de start – după un drum foarte frumos, cu discuții despre intenția de dezvoltare personală și creștere spirituală. După înghesuiala de la înscriere, am stat la povești și glumițe cu RuNNăuțenii, m-am întâlnit cu Balaurul din Transilvania și am făcut primii pași pe slackline. Puteți vedea o filmare cu Balaurul, mergând pe slackline la Alba Iulia:
Startul s-a dat la ora 20:33:23, după o ploaie scurtă care a pregătit terenul și a crescut un pic dificultatea. Prima parte, cam jumătate de traseu a mers destul de bine – am urcat vreo 2 kilometri pe o pantă incredibilă, apoi o coborâre și mergea destul de bine, cred că eram undeva în primii 10-15 alergători. Competiția este cu mine de fiecare dată și am făcut ce am putut să mă mențin acolo. După jumătatea traseului, unde cei care erau la tura scurtă de 10 km coborau înapoi în oraș – iar cei care erau la tura lungă de 18 km începeau a doua cățărare treaba a devenit serioasă. Termenul tehnic pentru a urca la deal este cățărare; aici a fost aproape de realitate. Erau zone în care panta era destul de abruptă încât să folosești mâinile și picioarele. Aici am forțat un pic și aproape de vârful pantei m-am întâlnit cu limita fizică pentru nivelul actual – m-a întrebat un alt alergător cum mă cheamă și nu știam :). Am fost nevoit să fac o pauză de 5 minute pe ATV-ul Salvamont; după ce m-am încălzit un pic și am băut apă puternic, am continuat – în ritm mai lejer până la final – mai erau 4 kilometri din punctul ăsta și 2 urcușuri lejere.
Am fost întâmpinat de 2 balauri, unul Bucovinean – Solo Gheorghe și unul Transilvănean – Flaviu Cernescu și echipa RuNNăuți la final, cu un rezultat bun – locul 18 din 47 la categoria de vârstă 30 – 39 ani și un timp total de 02:49:56.593, pentru cei pentru care contează numerele și statisticile. A, numărul de concurs chiar mi-a plăcut – 88.
Interesant este contrastul emoțional interior între momentele de furie și limitele fizice sau psihice pe care le trăiești în anumite momente mai dificile ale alergării și bucuria pe care o simți ajungând la final, indferent de clasament sau retrăind aceleași clipe după alergare. Și te trezești pur și simplu râzând de unul singur cu lacrimi în fața monitorului – potrivit cu ploaia de luni dimineața. Mă bucur enorm că am făcut pasul și am călcat în *alergare* de nu se mai dezlipește de papuci.
O zi bună RuNNăuțeni!
Mulțumesc pentru susținerea din partea
