Turul României, Turul Bucuriei este în esenţă un tur fără competitivitate – scopul în sine este drumul şi împărtăşirea bucuriei. Distanţa parcursă a fost de peste 2500km în 32 de zile și am parcurs peste 50 de orașe. Înafară de deplasarea din Rădăuţi spre Vama Veche și înapoi, am distribuit materiale informative despre: sănătate și ciclism, încurajarea cicloturismului şi siguranţa bicicliştilor, hrană vie și importanța culturii românești în oceanul multicolor al diversității umane.

Jurnal de călătorie

Voi începe cu datele statistice, pentru că statistic vorbind cele mai multe întrebări la drum erau legate de… statistici: am parcurs în total peste 3.000 km (excepție fac vreo 200 km care au fost făcuți cu mijloace de transport datorită furtunilor și a  probleme tehnice), viteza medie e de 100 km / zi, recordul de 170 km într-o singură zi pe secțiunea Brașov – București, 30 de zile au fost pedalare cam 15 pauză (de relaxare, vizitare sau furtuni care împiedicau pedalatul), am slăbit 6 kilograme, iar bicicleta cu bagaje cântărea aproximativ 45 kg. Ruta inițială viza niște orașe mari, dar între localitățile stabilite am acceptat sugestiile oamenilor din zonele prin care am trecut.

Am pornit la drum în data de 1 iulie, după cum s-a învoit ploaia, pe seară spre Vatra Dornei. Deși la meteo amenințau cu coduri galbene și portocalii am părăsit emoționat Bucovina spre Bistrița, Târgu Mureș. A urmat apoi Cluj Napoca, oraș frumos în care am găsit oameni deschiși și relaxați în hamace la ”Jazz in the park” cărora le-am împărtășit povești de pe drum, informații despre hrană vie și importanța apei. De la Napoca am pedalat energizat spre Oradea, după care în Sântana s-a alăturat primul biciclist, Turului Bucuriei până la Arad. Se numește Adrian Orlețchi și are rădăcinile în Slobozia, lângă Milișăuți.

Am continuat foarte motivat spre Timișoara, unde am aterizat în mijlocul festivalului JazzTM. Am fost găzduit de niște oameni minunați la o casă cu bicicliști, unde au grădină de legume și mulți dintre ei practică voluntariatul. Timișoara e foarte bicicleto-responsabilă, autoritățile sunt foarte active în a realiza piste corespunzătoare pentru ciclat și educarea oamenilor în acest sens. De aici mi s-a recomandat să merg spre Moldova Nouă, Orșova – zona aceasta numită Cazanele Dunării este de o frumusețe imposibil de reprodus în cuvinte. Am căutat mult timp un fel de a-i spune și am găsit comparația „Amazon românesc”. Din Drobeta Turnu Severin am fost îndrumat de oameni minunați care voluntariază pentru Crucea Roșie și organizează în timpul liber cursuri de fotografie pentru copii. Am continuat călătoria noaptea târziu, am înnoptat într-o livadă de pruni chiar lângă o casă de oameni minunați.

M-am îndreptat spre Târgu Jiu unde am vizitat Coloana fără de sfârșit, Masa Tăcerii, Poarta sărutului – minuni artistice realizate de o ființă umană cu simțuri peste simțire: Constantin Brâncuși. Am cunoscut oameni minunați, cicliști cu spirit adevărat care m-au ajutat cu reparații și piese pentru bicicletă; mi-au recomandată călduros să mă îndrept spre Transalpina. Dificilă pentru pedale dar extraordinar de frumoasă ruta, necesită foarte multă atenție și precauție – vă încurajez să parcurgeți acest frumos traseu chiar și pe jos sau cu mașina. Este prima dată când am putut vedea curcubeul de deasupra, la altitudinea de 2.142 metri. Am primit încurajări și felicitări de la turiștii care erau pe traseu. Unii cu mașinile, alții cu motocicletele, unii culegeau plante medicinale, unii fotografiau liniștea mută.

Am trecut apoi spre Sibiu, Brașov – unde am participat la Masa Critică: eveniment de ciclism organizat în ultima vineri din lună în aproape toate orașele mari, chiar de primăriile locale în unele locuri; se întâlnesc foarte mulți bicicliști și fac o tură de oraș pentru conștientizare – voi iniția și la Rădăuți acest gen de plimbare. Am coborât spre Ploiești, București – aici a fost și singurul incident menționabil de la drum: am fost acroșat de o mașină din partea stângă – deși eram foarte bine semnalizat și situat pe partea dreaptă a benzii de rezervă. Am suferit niște julituri însă am pedalat în continuare 25 km până la București, doar obiectivul aparatului foto a suferit pagube iremediabile.

Am continuat apoi spre Călărași și am vizitat mai multe mănăstiri fabuloase prin Dobrogea spre Vama Veche. După o baie care a durat două zile, am luat-o spre nord parcurgând stațiunile la rând și am mai făcut un popas de două zile în Constanța. Ultima scaldă am făcut-o în liniștea plajei Corbu și am urmat apoi rute printre munți vizitând cetățile romane sau bizantine din Dobrogea (Histria, Enisala). Cu 40 km înainte de Tulcea am primit sugestie să merg spre Niculițel – Galați și am făcut stânga spre Moldova (ușor presat și de timp).

După Galați am campat într-un loc minunat pe malul Siretului la vărsarea în Dunăre, localitatea Bărboși, de unde am continuat spre Bârlad, Vaslui și Iași. Am ajuns înapoi la Rădăuți pe 15 august, dar nu m-am putut opri aici: am salutat cicliștii, prietenii și părinții și am continuat spre Putna, a doua zi am făcut o plimbare până în Brodina de jos și retur.

Acesta a fost traseul, o concluzie foarte evidentă este că țara noastră este o minune și că este locuită de oameni frumoși. Asta mi-au zis și cicliștii străini cu care m-am întâlnit în diverse colțuri de rai. Cred cu tărie că în realitate totul se îndreaptă spre armonie și „mai bine”, iar ceea ce ține oamenii în loc este doar o imagine falsă forțată din exterior. Cu răbdare, hrană sănătoasă și o bicicletă, oricine poate redescoperi frumusețile care îl înconjoară și regăsi bucuria de a tări fiecare zi!